O suta cincizeci de mii la peluze e una dintre cele mai puternice carti scrise in perioada postsocialista. E o carte care, la fel ca si Tratat de Tanatofobie sau soboloniada (de Steliana Grama) va bulversa, cu siguranta, clasamentele literaturii contemporane. Doar ca, spre deosebire de celelalte doua carti, tragem nadejdea ca cei care fac critica literara nu vor stramba din nas si o vor citi acum. Iar daca acest lucru nu se va intampla, suntem siguri ca peste ani se va gasi cineva care o va descoperi si o va aprecia la justa valoare. (Dumitru Crudu)
Diana Iepure e o poeta matura si completa, textele ei sunt scrise bine si controlate, iar cartea unitara aduna si formeaza o lume proprie, ceea ce e foarte important pentru un poet, o lume contradictorie in raport cu titlul cartii. Un experiment interesant, cu radacini adanci in .md, care ma face curios in legatura cu urmatorul proiect al Dianei Iepure. (Mihail Vakulovski)
Poezii ca niste scrisorele sau file de jurnal simulat adolescentin. Cele mai bune mostre, slefuite si frizate exact cat sa nu para prea aranjate, sunt parca inspirate de noua sinceritate sau, si mai bine, de experientele holistice, intime ale performatismului. Diana Iepure este valoroasa pentru ca reuseste sa scape influentelor. Uneori, e bine ca poetii sa stea mai mult in casa, sa cante la pian, sa vada cat mai rar alti poeti. (Felix Nicolau)