În mai 2006, Editura Trei a publicat o carte ce avea să se bucure de un mare succes de piaţă, nu numai în Marea Britanie, ci şi în România: Belle de Jour. Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze. Cartea cu pricina provocase deja scandal în mediile literare engleze, care încercaseră în zadar să o "repereze" pe enigmatica autoare a unui text atât de îndrăzneţ şi picant.
Se pare că poveştile atrag după ele alte poveşti: în octombrie 2006, am primit un fragment care se intitula, nici mai mult, nici mai puţin: Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene. Autoarea ne mărturisea pasiunea pe care i-o stârnise lectura lui Belle de Jour şi imboldul pe care l-a avut de a crea o replică românească. Ideea ar fi rămas la stadiul de şotie, dacă nu ar fi devenit de fapt o capcană, de îndată ce ne-am lăsat, la rândul nostru, captivaţi de cele câteva pagini primite şi citite. Misterioasa autoare ne-a propus un pact pervers şi, se pare, irezistibil: "continui să scriu dacă îmi publicaţi cartea, nescrisă încă, dar care promit să fie gata până la sfârşitul anului".
Lucrurile au decurs aşa cum a vrut ea.
Însă nu am încetat să ne întrebăm: cine este această Belle de Nuit care ne urmăreşte din umbră precum un spion, ne citeşte cărţile, ne oferă dezvăluiri despre scandalurile bucureştene de culise, practic, ne seduce până la a ne convinge să o publicăm?