„Sub un titlu aproape esoteric, Horea Poenar scrie o sinteza de istoria artelor si a literaturilor, de estetica si de filosofie, care nu sfideaza doar conservatorismul nostru cultural, ci si modul general acceptat de a stabiliza sensurile si de a ne construi conceptele. Autorul ne surprinde prin generalizari fulgurante, analize nuantate si, mai ales, printr-o dramatizare intensa - excesiva chiar pe alocuri - a intelegerii si a interpretarii, a scriiturii si a lecturii.
Teretician si artist in acelasi timp, Horea Poenar ne intretine cu un discurs riguros in genere, dar si, nu o data, voluptuos, un discurs care sfarseste prin a fi lizibil, desi e insufletit de o nostalgie a peceptiei pure.
O carte care creeaza istorie, in sensul in care marcheaza un moment - cat de important, se va vedea in deceniile viitoare - in istoria disciplinei. In ordinea scrierilor despre literatura si arta de la noi, nu cunosc o incercare mai ambitioasa si, in acelasi timp, mai aproape de realizarea acestor ambitii.“ - Mircea Martin