Calculind imprejurarile si urmarile deciziei de actiune a romanilor ce avea sa conduca la anularea alegerilor falsificate din vara lui 1857, afirmam intr-un alt studiu ca acel an e comparabil ca importanta istorica cu 1859. Asa si este: comparabil cu deosebirea doar ca aceasta din urma propensiune istorica era o dimensiune de o anvergura superioara. Ce-i drept, istoria luptei romanilor pentru emancipare nationala cuprinde o indelungata perioada marcata de memorabile zvicniri, strafulgerari ce au deslusit si luminat calea renasterii nationale, dar anul 1859 se individualizeaza prin ceea ce am putea numi intiia implinire viabila, ireversibila si nu mai putin spectaculoasa, cnnd romanii preiau, pentru a nu o mai ceda, cirma propriului lor destin politic. Romanii, ca si alte popoare aflate sub stapiniri sau dominatii straine, vietuind sub scut opresiv sau european protector, au pus adeseori „piciorul in prag" cu scopul dobindirii eliberarii. Pragul n-a fost insa depasit la noi cu succes si pentru totdeauna decit in 1859.