"Înainte de a se sinucide în apele reci ale lacului Zürich, autoarea romanului "De ce fierbe copilul în mămăligă" îşi încheiase cea de pe urmă carte, intitulată "Raftul cu ultimele suflări/Das Regal der Letzten Atemzüge". Titlu mai mult decît simbolic, fiindcă, aşa cum afirmă Jens Nielsen, partenerul de viaţă al autoarei şi Werner Lochner-Lawrence, lectorul manuscriselor ei, în epilogul la acest ultim roman: "A scrie a însemnat pentru Aglaja Veteranyi un mod de a birui lumea, scrisul a fost calea pe care ea a ales-o pentru a-şi afla locul într-o altă lume, mai bună", este un testament literar, procesul verbal al unei morţi programate, este un strigăt de durere în faţa vidului despămîntenirii şi a pierderii identităţii. Dar, tocmai prin logica paradoxului la care poate instinctiv a recurs pentru a-şi articula, prin forţa talentului ei literar, identitatea, Aglaja Veteranyi reuşeşte să nu cadă în plasa anonimatului literar sau a efemerei excentricităţi estetice chiar atunci cînd, aşa cum scria un critic literar german, "...ea dansează cu virtuozitate pe sîrmă, la mare înălţime, iar eu o privesc de jos cu răsuflarea tăiată"." (Rodica Binder)

„Fiecare om ii aduce lui Dumnezeu ultima suflare… In aceasta suflare Dumnezeu poate sa citeasca viata acelui om ca intr-o carte. Biblioteca lui Dumnezeu e un raft plin cu suflari.” (Aglaja Veteranyi)