In iunie 1990, Alexandru Paleologu, noul ambasador al Romaniei in Franta, era demis. In noiembrie, la editura pariziana Balland ii aparea cartea de convorbiri cu Marc Semo si Claire Trean. Pornind de la evenimentele din decembrie '89, fostul ambasador se cufunda in timp, in minunatele sale amintiri, spre a reveni, in cele din urma, la actualitate. Prin cartea aceasta, Paleologu devenea ceea ce dorise sa fie de la inceput: nu reprezentantul unui guvern, ci un ambasador al poporului sau.

Ambasador al celor tineri, mai ales. Caci pentru ei e extraordinara lectie de istorie comentata; sau lectia cealalta, de viata, a unui om „dotat anume pentru bucurie“.

Dar si ambasador al romanilor in genere. Caci prin cartea aceasta Paleologu a dat, in fond, Occidentului o imagine a poporului sau. O imagine autentica, needulcorata, care ne va interesa cu atat mai mult pe noi insine.