„Printr-un straniu proces de neotenie literara, Svetlana Carstean si-a intirziat cu zece ani debutul, doar ca sa se arate azi intr-o haina mai originala si mai stralucitoare. Caci ea aduce din amintirea unei poezii trecute (aromele anilor ’90) sofisticarea intunecata a «Florii de menghina», un poem arhetipal de mare forta, dar o completeaza cu gestualismul si nevoia de sinceritate a poeziei de dupa anul 2000, ce au produs «poemele in format electronic» din final. O poezie bogata si atenta la detalii ce prevesteste, pe linga o viitoare poeta notorie, si o viitoare prozatoare.” (Mircea Cartarescu)

„Pe la inceputul anilor ’90, inca studenta, Svetlana Carstean scria Floarea de menghina, un exceptional poem despre lumea trecutului recent, comunist, cu tot sistemul ei de «menghine», privita prin ochii unui om foarte tinar. Publicat astazi, in alt context, poemul trebuie citit, ca si intreaga carte in care e integrat, ca o puternica pledoarie pentru libertatea individuala, care infloreste, pina la urma, in pofida naturii mereu schimbatoare a constringerilor («menghinelor»).
Debutul intirziat al Svetlanei Carstean aduce in literatura romana o autoare cu o scriitura directa, dar si rafinata, cu un ton satiric si liric in acelasi timp, combinatie care o face inconfundabila.” (Simona Popescu)